Pagini

marți, 10 februarie 2015

Mandrie si prejudecata - Jane Austen



   Nu-i asa ca va era dor de o poveste draguta si romantica? :)
   De data aceasta facem cunostinta cu personajele din Mandrie si prejudecata (titlul original Pride and prejudice), dl.Darcy si Elizabeth. Personaje care mi-au placut si i-am indragit pe loc, asadar trebuia neaparat sa-i prezint mai ales ca anul acesta pe 28 ianuarie s-au implinit 202 de ani de la prima aparitie a cartii.

   Tipologia personajelor create de Jane Austen este asemanatoare in marea majoritate a romanelor: tinerele provin din familii de nobili de tara cu multi copii in special fete, de conditie modesta avand in vedere standardele vremurilor (cred ca exceptia de la regula o fac romanele Emma si Persuasiune unde ea face parte dintr-o familie bogata iar el este un tanar de conditie modesta, dar pe parcurs situatia se schimba familia ei fiind nevoita sa restranga cheltuielile iar el devine un tanar cu posibilitati, dar aceasta este o alta poveste), domnii in schimb, provin din familii nobile, de traditie, "sange albastru" pur, care vin la pachet  cu titluri nobiliare si reguli de respectat.

   Elizabeth - o fata isteata, cu replici sincere pline de spirit ce nu prea erau pe placul doamnelor din inalta societate, vioaie, tot timpul in miscare, cu ochi minunati in care era o placere sa te oglindesti, nu se sfieste sa critice in fata snobismul si sa-si exprime punctul de vedere.
   Darcy - nobilul veritabil, unul dintre cei mai bogati oameni din Anglia, crescut in cultul marilor mostenitori, reguli, aere nobiliare, la prima vedere mandru si snob, dar in adancul inimii ascunzandu-se un tanar sensibil, respectuos, un suflet bun.
   Doua caractere diferite ce se infrunta, ies scantei, se provoaca, se evita, pana ajung sa fie constienti unul de altul si sa se priveasca atent.

   Darcy il insoteste pe bunul sau prieten dl. Bingley la casa inchiriata de acesta, Netherfiel Park, si participa alaturi de acesta, cele doua surori si cumnatul acestuia la un bal unde cunoaste, alaturi de ceilalti nobili de tara, si familia Bennet, implicit pe Elizabeth Bennet (Lizzy). Prima intalnire dintre cei doi nu este prea reusita, tanarul mandru, distant si tacut ii lasa o impresie foarte neplacuta lui Elizabeth, iar Darcy la inceput nici nu este prea atent la ea. Asta doar pana cand incepe sa observe firea ei deschisa, vesela, replicile sincere si inteligente, devotamentul fata de sora ei mai mare Jane, atunci cand este bolnava, si astfel soarta lui este deja pecetluita, se indragosteste iremediabil si incurabil de Lizzy.
   Ce nu stie el, este ca dl. Wickham, fiul fostului administrator de la Pemberley avusese grija sa-l descrie intr-o lumina nu prea favorabila si folosindu-se de farmecul sau expusese lucrurile in asa fel incat el sa fie victima iar dl.Darcy un adevarat capcaun.
   Asadar, in momentul in care Darcy, foarte sigur pe el si increzator ca va primi un raspuns afirmativ, o cere de sotie pe Elizabeth spunandu-i sincer ca inima i-a fost mai puternica decat ratiunea, primeste spre surprinderea lui un refuz categoric insotit de reprosuri privind comportamentul sau, raspuns, care cred eu, a fost influentat de faptul ca Lizzy tocmai aflase cine era raspunzator de lacrimile si inima franta a lui Jane.
   Dupa refuzul primit, Darcy se retrage politicos si ii trimite o scrisoare in care ii explica adevarul despre Wickham si motivul pentru care a intervenit intre Bingley si Jane. In concluzie Lizzy incepe sa priveasca situatia dintr-un alt unghi si isi da seama ca l-a judecat gresit. Peste un timp, cand viziteaza Pemberley alaturi de unchiul sau favorit si sotia acestuia, afla si alte detalii privind caracterul si marinimia tanarului, care alaturi de noul comportament al acestuia fata de ea si rudele sale plus implicarea acestuia in problema creata de fuga surorii sale mai mici Lydia cu dl.Wickham (implicare de care Elizabeth afla mai tarziu si din alte surse) nu fac decat sa-i clarifice sentimentele pe care le nutrea fata de acesta si sa-si dea seama ca il iubeste.
   Dar, oare isi va reinnoi Darcy cererea?
   Va risca un nou refuz?

 Comanda cartea aici.

   Marturisesc ca am inceput sa citesc romanele lui Jane Austen dupa ce am vazut filmul Ratiune si simtire, pana atunci chiar nu stiu de ce o evitam. Mi-a starnit interesul, si astfel am descoperit-o pe Jane Austen si bineinteles filmele facute dupa romanele sale. :)

   Dintre ecranizarile realizate dupa Mandrie si prejudecata mi-a placut filmul din 2005 cu Keira Knightley si Matthew MacFadyen in rolurile principale. Daca ati vazut filmul si nu recunoasteti scenele de la sfarsitul filmuletului de mai jos, sa stiti ca aceste scene au aparut doar in varianta pentru SUA. Cum noi, europenii, suntem atat de conservatori si ni se acreste de la prea multe dulcegarii am servit varianta cenzurata, fara dulcegarii. :) Beti o apa plata cu lamaie si linistiti-va!

 
 Dar mi-a placut si va recomand si mini serialul realizat de BBC in 1995 cu Jennifer Ehle si Colin Firth, serial ce respecta mult mai bine desfasurarea evenimentelor din carte.



  Avem chiar si varianta Bollywood, Bride and Prejudice (2004), regizat de Gurinder Chadha, in rolurile principale: Martin Henderson si Aishwarya Rai Bachchan.
  
  
   In concluzie mi-au placut si filmele si cartea in mod egal, dar va recomand sa cititi cartea inainte sa vedeti filmul, veti intelege mult mai bine trairile personajelor.
  
   Voi ce credeti? Cartea bate filmul sau invers? Din partea mea au primit punctaj egal.

   Si nu uitati, bucurati-va de lecturi placute!

5 comentarii:

  1. Iubesc romanul. Sincer, cred ca la inceput m-a plictisit destul de tare. Pana ajunge Elizabeth la casa familiei celeilalte. Din acel moment, l-am devorat pe nerasuflate. Frumoasa prezentare si modul in care ai surprins intriga. Mult succes!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu o iubesc pe Jane Austen, un suflet care nu s-a sfiit sa expuna in cartile sale snobismul dus la rang de arta de cei din inalta societate. Multumesc frumos pentru vizita si comentarii! Te mai astept cu mare drag.

      Ștergere
  2. Varianta din 1995 mi s-a parut cea mai apropiata de roman parerea mea poate gresesc.
    Varianta din 2005 pare ceva superficial si ieftin, Elizabeth se comporta aiurea nu respecta romanul.

    Nu cred ca e totusi vorba de snobism din punctul de vedere al unui om de rand care nu este invatat cu manierele si cu nobletea poate pare dar pentru elita e ceva normal sa ai prestanta si demnitate lucruri pe care acum dupa 45 de ani de comunism si "egalitate" ni se par mai ales in partea aceasta de continent ceva parca de pe alta planeta.

    Cei din clasa de mijloc si saracii au dispretuit mereu pe cei de sus pentru ca stiu ca ei sunt incapabili sa ajunga acolo sus nu ca nu si-ar dori se simt frustrati si fac precum vulpea care nu ajunge la struguri si zice de ei ca sunt acri fara macar sa ii fi gustat.

    Eu am vederi de dreapta si sunt oarecum conservator poate de aceea sunt mai degraba subiectiv si m-am regasit in personajele Mr.Darcy si Bingley si ceilalti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Corect, variantele mai vechi au traduceri mult mai bune faţă de ce a apărut în ultima vreme cu ziarele. Şi nu am să înţeleg aceasta nepăsare în traduceri.
      :) Poate nu m-am exprimat eu bine, nu m-am referit şi nu m-a deranjat nobleţea, demnitatea şi felul rezervat al dl. Darcy sau Bingley, au fost doua personaje pe care le-am îndrăgit. Dar eu cred ca Jane Austen a fost deranjată de anumite aspecte ale societăţii şi a vrut să scoată în evidenţă aceste lucruri, şi aici mă refer în special la Lady Catherine de Bourgh, mătuşa lui Darcy, este un doamnă ufffff... este esenţa uffff-ului. Apreciez personajele care au mândrie, prestanţă şi care îşi poartă cu eleganţă titlurile nobiliare şi istoria strămoşilor săi, dar nu sunt de acord când se folosesc de acestea pentru a desconsidera, a umili şi a pune într-o lumină proastă persoanele din alte pături sociale doar aşa de amorul artei, pentru că îşi permit. În acel moment nu mai dau dovadă de nicio nobleţe. Părerea mea. Sunt de acord că cei săraci le-au cântat multe versuri pline de gânduri "bune" nobililor, dar cred că sunt specimene şi specimene. Nu trebuie să-i băgăm pe toţi în aceeaşi oală. Aşa cum un nobil rămâne "nobil" indiferent de situaţie şi persoana din faţa sa, aşa şi cei săraci, nu toţi se gândesc la "strugurii acri" ai nobililor, pentru unii nu sunt deloc interesanţi acei struguri. Cred că totul se reduce la felul în care îţi porţi "condiţia", cred că asta a vrut să arate Jane în cărţile sale.
      Vă mulţumesc mult pentru vizită şi vă mai aştept.

      Ștergere